Petrolicious Inc.

Afaceri cu tancuri petroniere

Despre viata si dota, in general

Stateam linistita in bucatarie. Era una din zilele alea lenese, de dupa o bauta crunta. Stiam extent-ul la care vor fi mahmuri azi, asa ca eram sigura ca am calculatorul cu net-ul doar pentru mine cateva ore.
Imi verific posta, dau cateva reply-uri…intru putin pe messenger…devine plictisitor dupa ceva timp. Hai sa dau o dota! Asta ar ucide monotonia. Hai ca stiu parola de pe Triviol, doar am intrat de atatea ori sa le fac jocuri copiilor cand erau prea lenesi. Intru intr-un joc bun, procentaje mari, unul care are 3000 si ceva de puncte si e cu mine in echipa, minunat! Ma loghez pe battle.net, stiu si parola de acolo, e usoara.
Incepe jocul. Imi iau un calut, imi place mult sa joc cu el, cum da micutul din copite, e adorabil. Stiu si sa-l joc bine, i-am vazut de atatea ori pe ei.
Ma bag pe mid, nu stau la farmat in padure, mi se pare lame. Omor cativa creepi si dupa aia…ma omoara unul din senin! Sunt total neputincioasa. Imi fac o strategie, ma duc inapoi. Ajung cumva la level 11, nici nu-mi dau seama cum.
Ma intalnesc din nou cu unul din echipa adversa si-mi dau seama ca nu stiu nici o comanda. Ce capacitati are eroul meu? Parca ceva cu stun, dar unde e? Ce trebuie sa fac? Nici nu mai pot misca eroul. Imi vine sa tip, dar e un tipat mut.
Nu doar ca am facut un loss de pe contul lor, dar mi-am luat si penalizari, petru afk, pentru injurat pe “all”, pentru vorbit in romana inca una. De ce naiba am vorbit in romana? Si cand am ajuns sa fiu afk? Puteam sa jur ca am jucat tot jocul.
Intru in panica. Ma omoara astia cand se trezesc. Sunt si sanse sa se amuze, dar atat de mici, nici nu le vad. Am ochii incetosati si o presiune in creier. Vai, cred ca asa incepe un infarct! Parca acum cand m-am gandit la asta, simt ca incepe sa ma doara si mana stanga. Ma doare din ce in ce mai tare pana dispare. Dispare mana de tot! Mie nici nu-mi pasa, incerc cu aia dreapta sa refac situatia, sau macar sa ascund indiciile care ma pun pe mine la ora aia la calculator. Cu astia e greu sa faci asa ceva, is hacheri.
Cand m-am trezit aveam mana amortita sub perna si un gust amar. Cat faceam bancuri cu dota, era o treaba, dar daca am inceput sa am si cosmaruri cu dota, apai atunci e grav tare.

Februarie 13, 2009 Posted by | Londra, Room-mates | , , , | 2 comentarii

Editie speciala, Neamintiri de peste an(i)

Eram in Mamma Mia ieri cam pe la ora conventionala a pranzului de 1 ianuarie, adica pe la 4, si ma amuzam prinzand din zbor conversatiile de la mese. Cele mai multe discutii incepeau cu replici de genul „Si dupa aia ce s-o intamplat? Pai nu stiu, pana acolo tin eu minte”. Am zambit pe sub mustata (la noi tiganii e semn de fertilitate mustata la femei, o port cu mandrie!) si mi-am dat seama cat de important e un cronicar intr-o gascuta. Ala de nu bea toata noaptea si reface filmuletele a doua zi. Nu intotdeauna se bucura oamenii cand le aduc aminte, dar eu o fac chiar si atunci, pentru ca „darul uitarii” este, dupa parerea mea, chiar un dar! Acesti norocosi isi petrec zilele umbland pamanturile ca noi, ceilalti muritori, nu-i deosebesti de ceilalti. Dar noptile, nooooptile!!! Ei, atunci are loc transformarea, de la Dr. Jekyll la Mister Hyde, de la cine naiba o jucat rolul la The Incredible Hulk, de la om la banana. Incepe, la propriu, animaleala. Simptomologia difera de la individ la individ, si e puternic influentata de factorul social. Majoritatea semnelor sunt glumele din ce in ce mai bune sau din ce in ce mai proaste, in general pe teme etnice sau ce tin in mare de minoritati (homosexuali, tigani, Bantas), sfidarea legilor fizicii, baluta atarnanda din coltul gurii (care tot de fizica tine) etc.

In continuare voi oferi cateva exemple.

O gluma mai buna

Ben si Stg gasesc un stilou nou, sigilat, scufundat in plusul unei cutii frumoase. Le vine o idee! Dezmembreaza stiloul pana ajung la pompita, o scot si verifica daca se poate bea prin ea. Cu eforturi, ameteli si greturi, descopera ca NU, nu se poate bea prin ea. O pescuiesc din paharul de whisky si monteaza la loc stiloul. Intra in camera o semi-gazda care ii mustra un pic.

-Il sigilam la loc. E la fel! Doar cu putin gust de whisky…pentru cine o sa-l mai GUSTE in pana mea!

O gluma mai proasta

-Ce faci?

-Trebaluiesc prin casa.

-Si ce treaba faci?

-Mare…

O gluma mai desteapta

-Ce culoare e aia de pe puloverul tau? E un fel e portocaliu, de portocala stricata, batrana.

-Da, e „Portocala grizonata”

…………

In concluzie, vreau sa urez prietenilor mei o jumatate de an buna si inca o jumatate care nu conteaza cum e, ca eu o sa v-o povestesc frumos oricum!

Ianuarie 2, 2009 Posted by | (ne)amintiri, Ben, oameni din jur, Silly Andy | , , | 1 comentariu

Skillu’ lu’ GZz

Isus isi facea skill-ul de inviere din morti. Era mic si prostut, exersa si el pe gaini. Le prindea, le sucea gaturile, si apoi urma sa spuna incantatia datatoare de viata. Aici aparea greseala. Punea saracul mult suflet, dar spunea „Ridica-te si sezi!” si cadeau in cap gainile, NORMAL! Mergea, dar nu cum vroia el.
-Ce fac gresit? Ajuta-ma, ajuta-ma sa razbesc, se ruga Tatalui. Da-mi un semn, ORICE, il voi intelege!
Si atunci, in padurea in care isi parjolea el sufletul rugandu-se la Dumnezeu Tatal, incepea o mare neliniste, pasarile zburau dezorientate si scoteau cele mai sfasietoate sunete, lupii rageau, vantul aproape ca scotea copacii din radacina, si se auzea o voce puternica, de aia care intra in tine si-ti vibreaza fiinta „Ridica-te si umbla!”. Isus al nostru intra in panica, credea ca asta trebuie sa faca si fugea ca boul spre casa bocind. Deja in adolescenta, uda patul aproape in fiecare noapte avand cosmarul recurent cu vocea din padure.
Continua sa incerce cand mai creste, tot cu ridica-te si sezi, si…sedeau. Intr-o zi ii spune un prieten
-Bai, da’ tu ai incercat sa spui „ridica-te si umbla”?
-Nu bai. M-am gandit sa fac asta, suna corect, dar nu pot, imi aduce aminte de vocea aia ciudata din padure, e ingrozitor.
Intr-o zi, trecand peste faza de negare, pregatit sa faca ceva pentru el si viitorul lui, hotaraste sa se duca la Lazar, asta e urmatorul la rand. Isi ia inima in dinti, si, cu fermitate, ca atunci cand desprinzi un plasture de pe o rana, spune „Ridica-te si umbla!”…cu ochii inchisi de frica sa vada ce s-o intamplat. Incepe sa-l auda apoi pe Lazar care nu se mai oprea din multumiri si lacrimi de bucurie ca a fost inviat din morti.
-Sa stii ca esti un norocos, nu mi-o mai iesit pana acum.
-Si altceva ce mai stii sa faci?
-Nimic, n-am exersat skill-urile, dar am auzit ceva cum ca as putea sa transform apa in vin, sau ceva de genul asta.
-Aduceti-mi un bidon de apa plata!!!

Decembrie 24, 2008 Posted by | (ne)amintiri, blasfemie, karma | , | Lasă un comentariu