Petrolicious Inc.

Afaceri cu tancuri petroniere

Otrava de pesti

Azi am vorbit cu prietenul nostru din Iasi, Batranul Padurar cum ii place sa se autointituleze. Ne-o zis amuzat ca o facut niste research legat de legal weedu’ de la magazinele din Iasi si cica in State, la Nasa, aceleasi nebunii is folosite ca otrava pentru pesti. Stg o facut o remarca, foarte pertinenta de altfel
-Cata ipocrizie bai. Bine ca focul e ilegal in pana mea, dar otravaaaa, otrava ai voie, baga frate cat incape.
Eu ma distram, ca, ironic, nu asta mi-o atras atentia din ce ne-o zis Bantas, cu toate ca spiritul meu justitiar, combinat cu hipiotia si atitudinea mea fata de foc ar fi dus in mod normal la exact aceeasi reactie. Nu, de data asta am ramas cu partea de “otrava pentru PESTI” in cap. Imi si imaginez. La Nasa au, ca la orice institutie mare bazata pe resursele umane, un leasure spot. O camera cu un espressor, un kettle pentru ceai, un water cooler, niste frigidere in care sa-si tina angajatii sendvisul adus la pachet, practic toate dotarile dintr-o bucatarie decenta. Si se duce Gogu al nostru, de la cazane, intr-o mica pauza de o cafea si vede un pestisor, trecand rapid pe gresia din bucatarie, intrand sub frigider cand simte prezenta umana.
-Baga-mi-as eu sa-mi bag. Care o lasat iar fitoplanctonul asta sa se imputa pe dulap? Uai ce tampenie…acum iar ne umplem de pesti, doar stiti ce greu o fost sa scapam de ei tura trecuta.
Cu pestii e nasol. Te gandesti ca soarecii se inmultesc ca nebunii si fac cate 15 pui o data, la fiecare 17 zile. Dar ce te faci in pana mea cu pestii, care in fiecare primavara depun cateva mii de icre? Si acum, adaptati la viata asta noua, s-ar putea nici sa nu mai tina cont de perioada normala de depunere a icrelor si sa bage cateva ture de astea pe an.
Incercasera cand mai avusesera problema asta cu fel de fel de capcane. Is baieti destepti acolo. Construisera o bula care functiona pe principiul osmozei, cu presiune mult mai mica de o atmosfera, in care bagau niste alge ca momeala, si mergea. Dar din pacate doar la pestisorii mai mici, ca aia mari aveau destula putere sa iasa.
Asa ca, dupa saptamani de cercetare, cu cei mai bun biochimisti si etnobotanisti au ajuns la formula asta perfecta de otrava pentru pesti
Gogule, nu te mai enerva, nu-ti mai face griji, ia si baga tata niste otrava de aia si o sa te relaxezi total. Singura contraindicatie e daca au existat cazuri de oameni amfibie, sirene sau orice alta forma de viata cu sistem digestiv similar, in familia ta.

Februarie 17, 2009 Posted by | Legal weed, oameni din jur | , , , | 4 comentarii

LEGALIZE MURDER

In timp ce Botex termina o treaba care jura ca mai dureaza doar 5 minute de fiecare data cand era intrebat, asta mi-o trecut mie prin cap. O fi timpul spartului dilatat, dar timpul lui Botex e explodat!

Oare „Taverna cu fantome” de ce si-o schimbat numele? O fi facut presiuni protectia consumatorului, i-au atacat pe motiv de reclama mincinoasa.

………….
Ma holbam la lista de messenger si violam frenetic scrolu’ de la maus cand imi cad ochii pe un status „LEGALIZE MURDER”. Am zambit ironic. Bietul prostanac, nici nu-si imagineaza ce ar putea implica asta. Ei, am facut o simulare pe un aparat cu multe beculete si butoane colorate pe care scria „for candy, insert coin”, si uitati ce raspunsuri am primit legate de viitorul negru al tarii noastre in urma inumanei adoptari a unei asemenea legi.

1.
Ucigasii platiti ar pierde jumatate din clienti, acea jumatate care si pana acum avea puterea fizica si psihica, dar se temea de implicatii. Plus cei care rezista in meserie in conditiile astea primesc o mare lovitura la moral. Ei, romanticii care erau invatati sa se strecoare in noapte, una cu umbrele, sa administreze in ceaiul tintei o cantitate insesizabila in probele biologice dar letala, de otrava, o otrava obtinuta in pripriul laborator, dupa ani de cercetare. Acum, ii poti omori in mijlocul zilei, in Piata Unirii. Unde mai e satisfactia profesionala? Bine, o sa ziceti ca e totusi in avantajul lor, intrucat acum au acces la fondul de pensii, le intra la vechime, dar asta nu compenseaza rusinea adusa tagmei lor, tararea prin noroi insasi a valorilor lor cele mai puternice!
Semnat,
Sindicatul Ucigasilor, Pungasilor si Yoghinilor din Romania (SUPYR).
–- extras din anticampania proiectului de lege „legalizati crima”, 2009 –-

2.
Profilerii psihologici ar avea o lovitura groaznica. Impreuna cu ei, asistentii lor artistici responsabili de partea grafica a portretului robot, isi pierd slujbele bine platite de stat, si ajung in strada. Cei cu inca putina mandrie se angajeaza la mall-uri la pictat copii pe fata la petreceri iar cei fara un strop de demnitate, fac portrete in parc la teatru. Au si cateva de model, sa vedeti ce stiu sa faca: Leonardo di Caprio, Cher si „subiect neidentificat, barbat, 35-40 de ani”

3.
Conflictul cu Biserica.
„Cum sa legalizezi ceva deja interzis prin porunca? E ca si cum ai legaliza fututul!”
-ii sopteste ceva un ucenic consilier-
„A, ala e legal deja. Atunci…DEZLEGALIZATI FUTUTUL!”
–- extras din jurnalul grefierului de serviciu, Sfanta intrunire a Bisericii Romano-Catolice, Amsterdam 2009, discursul prealuminatului Nelutu –-

In 2011 intervin organismele de aparare a drepturilor omului si statul este obligat sa dezlegalizeze crima. Intre timp, Nelutu in urma unei epifanii aduce informatii relevante in studiul eventualitatii existentei Sfantului Duh in noi, este canonizat si omagiat prin gestul Academiei de a accepta in limba romana verbul „a dezlegaliza”

Ianuarie 18, 2009 Posted by | blasfemie, Cioburi, Trip gratuit | , , , , | Lasă un comentariu

Oricum toti copiii is un pic dementi…cu sau fara ploaie de vara

Azi am facut doua gesturi ilicite in Mall. Nu stiam de ce nu-mi place mie acolo, acum nu le place nici lor de mine. Un amic de-al meu, mare arhitect, povestea acum cativa ani ca intr-un trip in Spania, trecand printr-un oras numai sa schimbe garile, a interactionat doar cu doi oameni, care, in contexte diferite l-au intrebat „do you want some coke, man?”. Povestea mea e identica cu trei diferente. Eu nu sunt Iepure, sunt Petro, nu eram in Spania, eram in mall si nu mi s-a oferit coke ci mi s-a spus „aici nu aveti voie”. Sa nu credeti ca am facut gesturi exhibitioniste sau ca am scos cutitul de vanatoare sa jupoi sinsilele din pet shop. Eu m-am intins nitelus in camera cu bilute din taramul copiilor de la demisol. Nici n-am apucat sa ma relaxez bine, ca o si venit o domnisoara foarte severa, facuta sa lucreze in asa un loc (mai tarziu, niste copii cu varste intre 6 si 9 ani se fugareau pe acolo, hlizindu-se si chitcaind cand a facut din nou ordine intr-un stil foarte „Does Marcellus Wallace look like a whore?” spunandu-le „Care dintre voi e surd?!? Am zis CARE E SURD?!? Atunci ce dracu tipati?”). M-a dat afara cu un strop de diplomatie totusi (am pic mai mult in inaltime decat aia de 7 ani, si nu-si permite).
Un joc de squash si o fisa pe calutul mecanic mai tarziu (a doua nu pentru mine, din pacate) ajung la parter si vad sigla de la Just Sons Studios (JSS). Incep sa ma amuz aducandu-mi aminte de Smara si glumita lui „Cum se scrie Jesus? GZz”. Fac in capul meu o noua gluma, in care imi imaginez ca asta e ortografia franceza si imi propun sa o fotografiez si s-o pun pe blog. Ei dragii mosului, aici fu greseala mea. Se pare ca aia mititei imbracati in bleumarin sunt fotosensibili, pentru ca cum o batut blitul peste firma, cum aud langa mine un „buna ziua” de ala care zice clar ca urmeaza ceva rau. Se pare ca nu ai voie sa faci poze in mall. Se pare ca este si un semn la intrare. Am zambit, am batut din pleoape, o mers. Am facut si o cacialma ca daca vrea, sterg poza, dar e foarte importanta pentru mine. O ajuns sa-si ceara el un pic scuze de la mine, sa-mi explice, foarte incoerent de altfel, ca e ok sa faci o poza amintire cu cineva drag in mall, dar in rest nu, magazinu’ nu. Am expirat aerul pe gura cu un pufnit evident rotindu-mi ochii in acelasi timp si scuturand din cap (=IS MAGAZINE PESTE TOT, VREI NU VREI, LE PRINZI IN POZA!!!). In tot timpul asta aveam o fantezie nebuna in care tipul face exces de zel ca se apropie un sezon de promovari acum in preajma Craciunului si-mi smulge aparatul din mana, il tranteste pe jos, il calca rasucit cu calcaiul, scuipa pe el si apoi tipa la mine „ALTA DATA SA NU TE PRIND CU CACATURI DE ASTEA!”. Nu era aparatul meu…si nici un pic din fantezie nu s-o concretizat. Am pus eu, in semn de protest, o amprenta pe obiectiv la sfarsit.

Decembrie 19, 2008 Posted by | kikirikimiki | , | Lasă un comentariu