Petrolicious Inc.

Afaceri cu tancuri petroniere

Epigrame

Am inceput „proiectul” asta din dorinta de a-i arunca o manusa peste cap celui mai mare epigramist in viata. Am mascat planul egoist cu o poveste induiosatoare in care asta era cadoul meu de Craciun pentru prietenii mei. Craciunul o trecut, iar Botezatu va ramane oricum, cel putin pentru mine, un foarte talentat blogger. In conditiile astea, ma amagesc cu mai mareata idee ca e arta pentru arta.

*Important de mentionat e ca ideile sunt ale mele, dar punerea in versuri este a tatalui meu, care chiar e epigramist in timpul liber.

**Nu voi mentiona ce epigrama corespunde carui om.

***Asta e doar partea I

Cum casele regale sunt in sever declin
Pentru bufon se intrevede un nemilos destin
Asa ca se impune o grabnica masura
Lucrarea de licenta pentru-arhitectura

E mare fala sa fii primul in regat
Chiar daca stapanirea ta e un rahat
Iar inginerii care n-au motor si cizme
Sa moara ofticati si rosi de pizme

Acum cand ai ajuns in Benelux
Poti bea esenta ceaiului in cesti de lux
Si uiti incet, incet, ce vine din Rusia
Iar noua sa ne para ca te simti din Romania

Sa fii atent cum e regizorul la ten
Ca ar putea sa-ti schimbe rolul de la Ben la Den
Si-n loc sa fii vanat de fete in tramvai
Sa te vaneze lunetistii de la FBI

Ianuarie 3, 2009 Posted by | Epigrame, oameni din jur | , , , , | 3 comentarii

Editie speciala, Neamintiri de peste an(i)

Eram in Mamma Mia ieri cam pe la ora conventionala a pranzului de 1 ianuarie, adica pe la 4, si ma amuzam prinzand din zbor conversatiile de la mese. Cele mai multe discutii incepeau cu replici de genul „Si dupa aia ce s-o intamplat? Pai nu stiu, pana acolo tin eu minte”. Am zambit pe sub mustata (la noi tiganii e semn de fertilitate mustata la femei, o port cu mandrie!) si mi-am dat seama cat de important e un cronicar intr-o gascuta. Ala de nu bea toata noaptea si reface filmuletele a doua zi. Nu intotdeauna se bucura oamenii cand le aduc aminte, dar eu o fac chiar si atunci, pentru ca „darul uitarii” este, dupa parerea mea, chiar un dar! Acesti norocosi isi petrec zilele umbland pamanturile ca noi, ceilalti muritori, nu-i deosebesti de ceilalti. Dar noptile, nooooptile!!! Ei, atunci are loc transformarea, de la Dr. Jekyll la Mister Hyde, de la cine naiba o jucat rolul la The Incredible Hulk, de la om la banana. Incepe, la propriu, animaleala. Simptomologia difera de la individ la individ, si e puternic influentata de factorul social. Majoritatea semnelor sunt glumele din ce in ce mai bune sau din ce in ce mai proaste, in general pe teme etnice sau ce tin in mare de minoritati (homosexuali, tigani, Bantas), sfidarea legilor fizicii, baluta atarnanda din coltul gurii (care tot de fizica tine) etc.

In continuare voi oferi cateva exemple.

O gluma mai buna

Ben si Stg gasesc un stilou nou, sigilat, scufundat in plusul unei cutii frumoase. Le vine o idee! Dezmembreaza stiloul pana ajung la pompita, o scot si verifica daca se poate bea prin ea. Cu eforturi, ameteli si greturi, descopera ca NU, nu se poate bea prin ea. O pescuiesc din paharul de whisky si monteaza la loc stiloul. Intra in camera o semi-gazda care ii mustra un pic.

-Il sigilam la loc. E la fel! Doar cu putin gust de whisky…pentru cine o sa-l mai GUSTE in pana mea!

O gluma mai proasta

-Ce faci?

-Trebaluiesc prin casa.

-Si ce treaba faci?

-Mare…

O gluma mai desteapta

-Ce culoare e aia de pe puloverul tau? E un fel e portocaliu, de portocala stricata, batrana.

-Da, e „Portocala grizonata”

…………

In concluzie, vreau sa urez prietenilor mei o jumatate de an buna si inca o jumatate care nu conteaza cum e, ca eu o sa v-o povestesc frumos oricum!

Ianuarie 2, 2009 Posted by | (ne)amintiri, Ben, oameni din jur, Silly Andy | , , | 1 comentariu

O duminica linistita

Eu am crescut cu cartoon network, dar cu ala bun, nedublat unde auzi inconfundabilul „uuuuu, what does this button dooo?”. De acolo am invatat engleza si multe alte chestii. Nu tin minte in schimb ca prin „multe alte chestii”-le alea sa fi invatat sodomia 1.01.

Acum cateva luni, la o sedinta de aia de „stai ca pun eu un filmulet buuuun, bun tare de tot” pe youtube, H ne-a uimit cu un filmulet care nici nu poate fi descris. Desenul asta animat are conceptul undeva pe la sfarsitul anilor ’80 dar a fost difuzat prima data in ’91. Tot show-ul e despre un chiuaua isteric, Ren, si o pisica blajina si prostanaca, Stimpy. Ei nu se fugaresc, nu se omoara, nu latra sau se zburlesc unul la altul, cum ar fi normal, dar Ren face ownage absolut cu Stimpy in fiecare episod.  Asta e doar o introducere timida, sa fie clara dinamica cuplului. Ar mai fi poate interesant de stiut ca animatia asta era diuzata de prima tv (asta nu mai stiu sigur, dar parca prima totusi) intr-un moment de asta perfect, duminica la 10-11 am.

In episodul care m-a oripilat pe mine, nu neaparat prin continut, ci prin intregul context de public tinta, forma de exprimare s.a.  Ren isi pune un ferastrau ca strap-on si se pregateste sa taie o buturuga care e pe fundul lui Stimpy. Incepe un „the old in-out” cu gafaituri, lacrimi de durere si placere, inimioare rasarite in jurul lor, un moment de dominatrix in care Ren ii cere lui Stimpy sa-l implore. Daca era prea subliminal mesajul pana acum, finalul te lamureste. Stimpy vrea sa mai stea imbratisati, dar Ren e dezgustat de cat de „stricat” e si pleaca sa fumeze o tigara…

Ei, in felul asta am vrut eu sa urez prietenilor mei A Merry Christmas and a gay New Year!

Decembrie 31, 2008 Posted by | Animatii | | 3 comentarii

Volum de neamintiri IV

Oare exista transplant de ochi?

Nu cred. Asta ar insemna sa vezi lumea cu alti ochi.

Putem face si o afacere: transplant de urechi…pentru cei afoni

………………….

Le faci labirinturi „scafandrilor”, sa le dai de treaba. Asa se face selectia naturala. Aia mai prosti, nu reusesc sa faca labirintul, mor pe drum. Nu te mai bazezi numai pe viteza lor, mergi si pe inteligenta. In felul asta te asiguri ca faci un copil destept.

Iti dai seama la sex oral? Ala da labirint! E, daca reusesti si atunci sa faci un copil, ala o sa fie tata lor! Chuck Norris!

Decembrie 30, 2008 Posted by | (ne)amintiri, Trip gratuit | , , | Lasă un comentariu

Volum de neamintiri III

Living la dota loca!

………………….

Toate jointurile (se) duc la Petro. (byMadicuta)

………………….

Sunt citrofanit.

Chitrofanit?

Nu! Citro-fanit. Am devenit Fane Portocala.

………………….

Ai facut din cal, armasar…

Din greseala, portocala.

………………….

Intru cuminte in non-stop. Am Lista de Cumparaturi in mana. Ar fi fost greu tare fara ea, luam merinde pentru 10 gameri spartuci. Femeia aia ma stie bine de acum, o dezorientez de fiecare data pentru ca ii dau impresia ca-mi bat joc de ea. Poate se uita la mine si nu-i vine sa creada ca as avea si bani sa-i platesc tot ce cumpar. Incep si de data asta.

Pim’s, jaffa cakes? Da? Bun, dati-mi si de alea, si de alea. Dada, si si. Boooon. Chips-uri cu sare? Cea mai mare punga. (intre timp scrolez pe mobil in draft-ul pe care l-am salvat cu lista, ea crede ca o sfidez, citind sms-uri in timp ce ea se chinuie sa-si faca treaba) Chio chips cu smantana si verdeata? Mai aveti doar doua pungi?!? Biiine, dati-mi-le doar pe alea doua. Pombar cu branza? NU AVETI?!? Si eu ce-i spun Roxanei? Offfffff… Atunci dati-mi doua milka cu lapte. Nu, nu e gata, asta era pentru prietenii mei, acum incep EU. Cea mai mare punga de chips-uri. Nu, nu conteaza cu ce aroma sunt, numai sa nu fie eventual din alea cu pui. Aghhh, doar de alea mai aveti. Macar e mare tare punga? Atunci e buna. Crochete cu plante aromate, twix, de ala mare, nu ne jucam. Luca, tu?

-O punga de covrigei de aia, si una de aia, inca un pim’s, cookies de data asta, un snikers…Da, tot de ala cel mai mare.

Decembrie 29, 2008 Posted by | (ne)amintiri, retea | , , , | 1 comentariu

Laaaaa Cao, you don’t have to put on the reeed light

Dupa cateva zile ingrozitoare de porc, am cautat un motiv sa mergem la restaurantul chinezesc sa manacam. Motivul l-am gasit usor, in forma unei chinezoaice simpatice care a venit la Eugen, Eugen ala de trebuie sa aiba grija cu satarul, Eugen.

Am lasat-o pe Aby sa ne comande ea ce vrea, sa ne ghideze in tainele mistice ale orientului. Am inceput dupa aia small talk-ul cu scop de cultural understanting. Cum e in China, trebuie sa lasi ceva in farfurie, sau sa mananci tot? Care din astea e insulta adusa bucatarului? Eu stiam ca trebuie sa mananci tot, in special orezul. Ceea ce e evident dupa parerea mea, is saraci, niste orez au si ei, si cam atat de pus pe masa, si tu il irosesti? Andrei in schimb stia un articol de nu stiu unde in care un chinez invita un american la masa, ala mananca tot din farfurie si chinezul il omoara. Acum daca baietul asta era psihopat, sau nu, nu se mai stie. Aby confirma teoria mea, trebuie mancat tot.

Continuam cu alte mici detalii dragute, care ne duc usor pana la carnea de caine. Cica e cam ca iepurele. Am aflat tot ce-mi trebuie la capitolul asta. Dar injuraturile?

-Ce injuraturi?

-In chineza. Ce injuraturi aveti? Astea is chestiile pe care trebuie sa le inveti prima data intr-o limba.

Din pacate, pe langa faptul ca nu prea exista injuraturi in chineza, descoperim si ca suntem cu o chinezoaica prea decenta si bine crescuta. Ne spune cum se zice la prost, dupa aia la foarte prost, care cica e naspa de naspa, trebuie sa te supere tare un om sa-i spui asa. Apoi, cu ochii in pamant si un pic rosie in obraji, zambeste si spune „tzau”. Ce, ce ce? Ce inseamna „tzau”? Ne explica ca inseamna „fuck”, un futu-m-as mai dulce adica. Eugen nu intelege si cere ortografia.

-C-A-O

-Cao?!?!

-Da, asa se scrie

-Aby…nu-ti zic eu, dar uita-te in spatele tau la prelata pe care scrie numele restaurantului…

Au inceput instant glumitele. Noi de acum o sa mergem la futut impreuna in oras. Cat am stat azi la futut? 2 ore? Bun bun.

Am inteles acum ce e cu felinarele rosii de La Cao si de ce nici un chinez de la Palas nu mananca acolo.

Decembrie 28, 2008 Posted by | oameni din jur | | 1 comentariu

Un film prost

Vezi ca suntem ca intr-un film prost? Incepe cu trei stalpi de telegraf care incet, incet iau forma umana. Se schiteaza niste trasaturi. Se transforma in parintii tai, cu tine, cand erai mic. Atunci cand era totul bine in familie, cand te iubeau, erau multumiti de tine. Apogeul vietii de familie! Atunci vezi suflul bombei atomice ca vine peste tine, rade tot in cale, parjoleste. Esti innebunit, simti cum poti pierde tot intr-o secunda…si esti SALVAT!

Asta e filmul pe care il revezi multi ani mai tarziu. Ti-l pun extraterestrii care te-o salvat. Ce, credeai ca o fost interventie divina? Nu, omuletii aia, mici si verzi, daca vrei, te-o smuls din ghearele mortii, te-o crescut cu ei. Acum ai 30 de ani si ai dreptul sa vezi filmul. E o amintire a ta, pe care nu o ai

Numai aia care erau salvati exact in momentul ala erau selectionati. Erau cei mai buni luptatori, aveau cel mai dezvoltat instinct de conservare pentru ca vazusera moartea cu ochii, traisera adrenalina maxima, climaxul! Cand stii ca esti unul din ei, prinzi o forta incredibila!

Decembrie 28, 2008 Posted by | Trip gratuit | | Lasă un comentariu

Moment Kojak

Nu imi sta in fire, stiu. Nimic din ce urmeaza nu e inrudit, tangential, asemanator daca tii ochii stransi sau macar cu parfum de ARTA. E doar un statement. La fel cum au bagat zepelinii primele acorduri din prima piesa de pe primul album…asa si eu…in al 28-lea post, dupa o introducere timida si care cauta sa justifice, bag niste poze prin care dovedesc alb pe negru (Luca fiind albul care sta pe mine, negrul) ca noi NU SUNTEM TIGANI! In cazul meu si al lui Alec au fost ceva mai dezorientate genele, dar asa arata ceilalti membri ai familiei noastre. Sac!

Decembrie 27, 2008 Posted by | kikirikimiki | , , | 1 comentariu

Mai mult decat suficient!

-Tu ai observat ca atunci cand dai bani cuiva pentru ceva, te opreste la un moment dat si iti spune „gata, e mai mult decat suficient”. Adica nu iti spune ca „e suficient” e chiar MAI MULT decat suficient. Cu cat mai mult? Sa zicem ca iti iei o bere intr-un bar. Incepi sa dai bani, si la un moment barmanul iti spune replica asta. Tu ai sa traiesti apoi cu fel de fel de probleme „oare cu cat i-am dat mai mult? oare de ce nu mi-o zis sa ma opresc cand era doar suficient?”.
Apoi iti dai seama ca pe chestia asta nu mai ai bani de mancare. Ce te faci? Te uiti in buzunare, calculezi, iti dai seama ca mai ai bani de ceva de macare. Chiar mai mult decat suficient. Asa ca te duci sa-ti cumperi.
-Si dai trei sute de mii pe un hot-dog.
-Exact! Mai mult decat suficient!

Decembrie 27, 2008 Posted by | (ne)amintiri, Ben | , | Lasă un comentariu

Bombonelele fatidice

Continuand obsesia cu 7. La fel ca ideea buna exprimata prost in filmul „The number 23”, atunci cand e text book obsession, nu-ti trebuie dovezi, le construiesti tu. Eram 5 oameni in bucatarie, dar cu aia doi imaginari, eram 7 oameni. 7, va vine sa credeti? Erau semne peste tot. Inclusiv in punga de M&M. Probabil ca oricum bombonelele alea sunt in numar multiplu de 7, sunt 7 culori in total, 105g punga, si 184cal/100g. Dar nu e de ajuns. Ben se apuca ca un golem, ghidat nu de constiinta proprie ci de o forta mai mare ca el, sa organizeze bombonelele intr-un asa pattern incat sa formeze un „7” de bombonele galbene pe fondul mozaicului format de celelalte culori, ca testul de daltonism de la scoala de soferi. Il felicitam toti pentru proiectul proaspat finalizat, il laudam, facem poze, comentam CU TOTII, discutam problema. Mai putin Andy care era din nou cateva secunde in urma noastra. Ben ii forteaza mana, e normal sa vrea recunoastere.
-Sapte!
-Bomboneeeleeeee! (cu o fata pierduta total, curgandu-i putin din gura)
-…da bai, da’ sapte!…
-……. ……. ……. …….. ……… A!

………………..

Daca nu e de ajuns sa te scufunzi singur in propria dementa, intotdeauna se gaseste un prieten bun, care iti evalueaza starea si stie exact ce impuls sa-ti dea fie sa te duca in extaz, fie sa-ti dea ganduri sinucigase. Pentru noi, prietenul asta pe care ne putem baza oricand e Mihalceanu. Vine din cand in cand cu o pastila, o arunca si pleaca, foarte multumit de el. Si de data asta prinde pulsul distractiei, il vede pe Smara a carui singura indeletnicire era sa reconstruiasca saptele de bombonele pe masura ce noi tot luam si ne infruptam, si ii gadila geniul
-E foarte normal ce zici tu, doar ai 7 degete la mana, 7 neuroni in cap. Reducerea la 7!
-Exact!

L-am speriat putin pe Ben, sarind peste cateva etape si obligandu-l sa se gandeasca ce o sa faca cand o sa ramana o singura bombonica. Cum mai scrie el 7?
-E simplu, punctul e tot 7! Nici n-am nevoie de altceva, doar de un punct!

Decembrie 26, 2008 Posted by | (ne)amintiri, Ben, Silly Andy | , | Lasă un comentariu