Petrolicious Inc.

Afaceri cu tancuri petroniere

Epigrame II

Decat sa fii vestala bluzului razboinic
Mai bine murmura-ti tristetea cu un peste pacifist
Ce stie armonie si aspira la un disc
Cu care sa va fie viitorul cert si spornic

Desi te recomanzi „stangaci” in lumea sublunara
Pe tastatura te comporti ca ambidextru
Iar vinerea devii „extraterestru”
Si ne creezi o stare siderala

E sigur ca tu ai mai multe facultati
Dar nu se stie daca esti in toate
Cele mintale, nu cu acte capatate
De la colegii, scoli, sau universitate

Ianuarie 4, 2009 Posted by | Epigrame, oameni din jur, Silly Andy | , , , , | 1 comentariu

Editie speciala, Neamintiri de peste an(i)

Eram in Mamma Mia ieri cam pe la ora conventionala a pranzului de 1 ianuarie, adica pe la 4, si ma amuzam prinzand din zbor conversatiile de la mese. Cele mai multe discutii incepeau cu replici de genul „Si dupa aia ce s-o intamplat? Pai nu stiu, pana acolo tin eu minte”. Am zambit pe sub mustata (la noi tiganii e semn de fertilitate mustata la femei, o port cu mandrie!) si mi-am dat seama cat de important e un cronicar intr-o gascuta. Ala de nu bea toata noaptea si reface filmuletele a doua zi. Nu intotdeauna se bucura oamenii cand le aduc aminte, dar eu o fac chiar si atunci, pentru ca „darul uitarii” este, dupa parerea mea, chiar un dar! Acesti norocosi isi petrec zilele umbland pamanturile ca noi, ceilalti muritori, nu-i deosebesti de ceilalti. Dar noptile, nooooptile!!! Ei, atunci are loc transformarea, de la Dr. Jekyll la Mister Hyde, de la cine naiba o jucat rolul la The Incredible Hulk, de la om la banana. Incepe, la propriu, animaleala. Simptomologia difera de la individ la individ, si e puternic influentata de factorul social. Majoritatea semnelor sunt glumele din ce in ce mai bune sau din ce in ce mai proaste, in general pe teme etnice sau ce tin in mare de minoritati (homosexuali, tigani, Bantas), sfidarea legilor fizicii, baluta atarnanda din coltul gurii (care tot de fizica tine) etc.

In continuare voi oferi cateva exemple.

O gluma mai buna

Ben si Stg gasesc un stilou nou, sigilat, scufundat in plusul unei cutii frumoase. Le vine o idee! Dezmembreaza stiloul pana ajung la pompita, o scot si verifica daca se poate bea prin ea. Cu eforturi, ameteli si greturi, descopera ca NU, nu se poate bea prin ea. O pescuiesc din paharul de whisky si monteaza la loc stiloul. Intra in camera o semi-gazda care ii mustra un pic.

-Il sigilam la loc. E la fel! Doar cu putin gust de whisky…pentru cine o sa-l mai GUSTE in pana mea!

O gluma mai proasta

-Ce faci?

-Trebaluiesc prin casa.

-Si ce treaba faci?

-Mare…

O gluma mai desteapta

-Ce culoare e aia de pe puloverul tau? E un fel e portocaliu, de portocala stricata, batrana.

-Da, e „Portocala grizonata”

…………

In concluzie, vreau sa urez prietenilor mei o jumatate de an buna si inca o jumatate care nu conteaza cum e, ca eu o sa v-o povestesc frumos oricum!

Ianuarie 2, 2009 Posted by | (ne)amintiri, Ben, oameni din jur, Silly Andy | , , | 1 comentariu

Bombonelele fatidice

Continuand obsesia cu 7. La fel ca ideea buna exprimata prost in filmul „The number 23”, atunci cand e text book obsession, nu-ti trebuie dovezi, le construiesti tu. Eram 5 oameni in bucatarie, dar cu aia doi imaginari, eram 7 oameni. 7, va vine sa credeti? Erau semne peste tot. Inclusiv in punga de M&M. Probabil ca oricum bombonelele alea sunt in numar multiplu de 7, sunt 7 culori in total, 105g punga, si 184cal/100g. Dar nu e de ajuns. Ben se apuca ca un golem, ghidat nu de constiinta proprie ci de o forta mai mare ca el, sa organizeze bombonelele intr-un asa pattern incat sa formeze un „7” de bombonele galbene pe fondul mozaicului format de celelalte culori, ca testul de daltonism de la scoala de soferi. Il felicitam toti pentru proiectul proaspat finalizat, il laudam, facem poze, comentam CU TOTII, discutam problema. Mai putin Andy care era din nou cateva secunde in urma noastra. Ben ii forteaza mana, e normal sa vrea recunoastere.
-Sapte!
-Bomboneeeleeeee! (cu o fata pierduta total, curgandu-i putin din gura)
-…da bai, da’ sapte!…
-……. ……. ……. …….. ……… A!

………………..

Daca nu e de ajuns sa te scufunzi singur in propria dementa, intotdeauna se gaseste un prieten bun, care iti evalueaza starea si stie exact ce impuls sa-ti dea fie sa te duca in extaz, fie sa-ti dea ganduri sinucigase. Pentru noi, prietenul asta pe care ne putem baza oricand e Mihalceanu. Vine din cand in cand cu o pastila, o arunca si pleaca, foarte multumit de el. Si de data asta prinde pulsul distractiei, il vede pe Smara a carui singura indeletnicire era sa reconstruiasca saptele de bombonele pe masura ce noi tot luam si ne infruptam, si ii gadila geniul
-E foarte normal ce zici tu, doar ai 7 degete la mana, 7 neuroni in cap. Reducerea la 7!
-Exact!

L-am speriat putin pe Ben, sarind peste cateva etape si obligandu-l sa se gandeasca ce o sa faca cand o sa ramana o singura bombonica. Cum mai scrie el 7?
-E simplu, punctul e tot 7! Nici n-am nevoie de altceva, doar de un punct!

Decembrie 26, 2008 Posted by | (ne)amintiri, Ben, Silly Andy | , | Lasă un comentariu

The amaizing Benini

Intotdeauna am fost de parere ca Ben este a man of many talents, si am descoperit acum ca primind si un pic de ajutor de la naivitatea publicului, poate fi si un magician excelent. In cele ce urmeaza, va voi dezvalui secretul in spatele faimosului truc cu pachetul de carti…de vizita.
La Mitica in birou sunt in jur de doi metri cubi de carti de vizita care sunt expirate, nu neaparat ca informatie ci ca forma in care il reprezinta pe Mitica, mare creier de arhitectura si design. Motiv pentru care ele servesc pe post de bufet „all you can roll” cand mergem acolo. Si cu libertate atat de mare, incat avem voie sa luam si acasa, sa mai avem si pe mai tarziu.
In timp ce fiecare facea cate ceva in birou, Smara, in ideea de a face o gluma buna si nevinovata, ia un tenculet de carti de vizita, destule cat sa creeze iluzia unui pachet de 52. Le amesteca bine inainte si il pune pe capitan sa aleaga una din ele. Pentru a urma toti pasii formali ai trucului, ii cere sa se uite bine la ea, sa o retina si sa o bage in buzunar, pentru a-si complica un pic situatia. Intru si eu in joc in momentul asta, pentru ca orice magician care se respecta, are nevoie de o asistenta frumoasa. Ii zambesc conspirativ si imi asum responsabilitatea de a dispoza de cartea din buzunarul lui Stg cand va veni momentul perfect. Cu cateva gesturi largi si gratioase, magicianul nostru scoate la intamplare inca o carte din pachet, i-o arata subiectului, timp in care eu profit de dezorientare, ii scot cealalta carte din buzunarul de la piept, si trucul e desavarsit.
In momentul asta, e decent sa consideri ca omul iti face jocul ca-i esti drag, se stramba si o face pe prostul pentru amuzamentul grupului. Asta credeam si noi cand capitanul era uimit de faptul ca AIA chiar era cartea lui si e clar ca e pura magie ce s-o intamplat. Trecand cateva secunde si aducandu-ne aminte de personalitatea lui la bananeala, atunci cand ajunge Andy ‘mereu un pas in urma tuturor’ Stangaceanu, oprim orice gluma pentru a nu-l traumatiza permanent. Ii explicam ca toate is la fel…is carti de vizita, nu de joc. Continua sa rada, sa fie uimit. Cand mai facem un pas in discutie si in viata in general, exclama:
-aaaaa, da erau toate la feeeel?

Decembrie 20, 2008 Posted by | (ne)amintiri, Silly Andy | , | Lasă un comentariu

Nascut pe 1 aprilie

Intram in camera. Decorul e ca in orice alt birou al unei institutii care are, intr-un mod ciudat, monopol si control asupra vietii tale. Nu vand nici macar imagine, iti vinzi tu demnitatea cand intri la ei. In planul unu sunt trei femei de care mie mi-ar fi frica noaptea pe o strada mai putin populata si in planul doi e o femeie de serviciu, sau cum naiba s-o fi spunand politicaly correct (personal de intretinere, cred ca asta e). E ghidusa si simpatica si isi petrece diminetile incercand cu disperare sa le intre in gratie celor trei gorgone. Azi le face ceai.
-pune de ala de coada soarecului
-de care?
-coada soarecului, cum ai auzit
(daca vi se pare o scena cobileanski, cam asa e)
Celelalte doua continua sa faca CEVA, acel ceva care sa justifice faptul ca ignora total doi oameni care au intrat, de altfel politicos, in birou. Inutil sa va zic ca in momentul in care s-a stabilit care e plicul cu coada soarecului si a avut o secunda libera, femeia1 ne-a dat afara din birou cu un ton care ma facea sa intind si palmele sa primesc o rigluta peste manuta. Aparent, nu aveam ce cauta acolo pana eram chemati direct si personal.
Trec alte minute pretioase din viata noastra. E chemat Stg intr-un final.
-sunteti nascut pe unu aprilie? (0104)
-ce-i asta, o gluma? (nu gusta femeia2 ghidusia lui stg) nu, sunt pe patru ianuarie.

Asta a fost varianta academica. Varianta Botezatu:

-te-ai nascut pe unu aprilie?
-nu, m-am nascut pe o aprilia. vrum vrrrrrrrrum!

Decembrie 13, 2008 Posted by | oameni din jur, Silly Andy | | 1 comentariu