Petrolicious Inc.

Afaceri cu tancuri petroniere

worldwidemati://wwm.yyywhyme?whyingod’sname?whatdididotodeservesuchkids?ihopedandhopedbutthelastoneturnedoutamoronetoo.com

image003

Februarie 26, 2009 Posted by | (ne)amintiri, Din putul gandirii, geek, kikirikimiki, oameni din jur | , , | Lasă un comentariu

Un pet cerber

Cum ar fi sa ai un pet cangur?
Nu te trezeste dimineata cand vrea la baie, e baiat fin, se duce singur. Si incepi sa auzi prin casa
“boing…boing boing”
Si pe langa asta si un sunet de arc ca…ca l-o invatat ma’sa limbi straine!

Sa te duci la un interviu pentru un super job si sa incepi sa casti dupa ceva timp, sa te intinzi, sa le spui ca ai stat deja cam mult treaz pana acum, vreo 3 ore, asa, si nu mai poti, trebuie sa te intinzi un pic.
-Pot sa ma intind aici, pe canapeaua asta a voastra? Si sper ca nu va deranjeaza daca-mi aprind si un joint, ca mie asa imi place sa adorm, cu el in gura. Si-mi mai place si sa adorm tinut in brate de cineva. Hai sefu’.
Si toate astea pentru ca suferi de o boala grava.
-Ce face tatal tau?
-Rau bai, are canapea.
-Si cat i-au dat?
-11 ani, bai.

-Da-ne noua Doamne neeeet! Gata, stiu. Raluca, daca maine vine netul, poimaine mergem la biserica!

Avem un animal de casa, il cheama Brian. E un odios tigru de plus pe care ni l-o adus proprietareasa ca sa ne “binedispuna”. Pe langa doua jucarii identice cu the incredible hulk gay, pe care le gaseam periodic pe perna mea, in pozitii indecente.
Brian o fost cuminte primele zile, dar dupa aia, cand s-o mai obisnuit cu noi, incepuse sa se culcuseasca langa H in pat. Alataieri o venit sa se bage in pat langa mine. N-am putut sa accept asta, Brian nu sta langa mine, si asa sa fie clar!
-Nu-l mai cheama Brian, i-am schimbat numele in Cerber. E o pisicuta, dar il cheama Cerber, ca dadea asa, din labuta, ca….ca un Cerber, da.
-Da, ca asa face un cerber cand se bucura, cand e jucaus.
-Cand ii dai styxuri.

Februarie 24, 2009 Posted by | (ne)amintiri, Cioburi, Londra, Room-mates | , , , , , | Lasă un comentariu

Editie speciala, Neamintiri de peste an(i)

Eram in Mamma Mia ieri cam pe la ora conventionala a pranzului de 1 ianuarie, adica pe la 4, si ma amuzam prinzand din zbor conversatiile de la mese. Cele mai multe discutii incepeau cu replici de genul „Si dupa aia ce s-o intamplat? Pai nu stiu, pana acolo tin eu minte”. Am zambit pe sub mustata (la noi tiganii e semn de fertilitate mustata la femei, o port cu mandrie!) si mi-am dat seama cat de important e un cronicar intr-o gascuta. Ala de nu bea toata noaptea si reface filmuletele a doua zi. Nu intotdeauna se bucura oamenii cand le aduc aminte, dar eu o fac chiar si atunci, pentru ca „darul uitarii” este, dupa parerea mea, chiar un dar! Acesti norocosi isi petrec zilele umbland pamanturile ca noi, ceilalti muritori, nu-i deosebesti de ceilalti. Dar noptile, nooooptile!!! Ei, atunci are loc transformarea, de la Dr. Jekyll la Mister Hyde, de la cine naiba o jucat rolul la The Incredible Hulk, de la om la banana. Incepe, la propriu, animaleala. Simptomologia difera de la individ la individ, si e puternic influentata de factorul social. Majoritatea semnelor sunt glumele din ce in ce mai bune sau din ce in ce mai proaste, in general pe teme etnice sau ce tin in mare de minoritati (homosexuali, tigani, Bantas), sfidarea legilor fizicii, baluta atarnanda din coltul gurii (care tot de fizica tine) etc.

In continuare voi oferi cateva exemple.

O gluma mai buna

Ben si Stg gasesc un stilou nou, sigilat, scufundat in plusul unei cutii frumoase. Le vine o idee! Dezmembreaza stiloul pana ajung la pompita, o scot si verifica daca se poate bea prin ea. Cu eforturi, ameteli si greturi, descopera ca NU, nu se poate bea prin ea. O pescuiesc din paharul de whisky si monteaza la loc stiloul. Intra in camera o semi-gazda care ii mustra un pic.

-Il sigilam la loc. E la fel! Doar cu putin gust de whisky…pentru cine o sa-l mai GUSTE in pana mea!

O gluma mai proasta

-Ce faci?

-Trebaluiesc prin casa.

-Si ce treaba faci?

-Mare…

O gluma mai desteapta

-Ce culoare e aia de pe puloverul tau? E un fel e portocaliu, de portocala stricata, batrana.

-Da, e „Portocala grizonata”

…………

In concluzie, vreau sa urez prietenilor mei o jumatate de an buna si inca o jumatate care nu conteaza cum e, ca eu o sa v-o povestesc frumos oricum!

Ianuarie 2, 2009 Posted by | (ne)amintiri, Ben, oameni din jur, Silly Andy | , , | 1 comentariu

Volum de neamintiri IV

Oare exista transplant de ochi?

Nu cred. Asta ar insemna sa vezi lumea cu alti ochi.

Putem face si o afacere: transplant de urechi…pentru cei afoni

………………….

Le faci labirinturi „scafandrilor”, sa le dai de treaba. Asa se face selectia naturala. Aia mai prosti, nu reusesc sa faca labirintul, mor pe drum. Nu te mai bazezi numai pe viteza lor, mergi si pe inteligenta. In felul asta te asiguri ca faci un copil destept.

Iti dai seama la sex oral? Ala da labirint! E, daca reusesti si atunci sa faci un copil, ala o sa fie tata lor! Chuck Norris!

Decembrie 30, 2008 Posted by | (ne)amintiri, Trip gratuit | , , | Lasă un comentariu

Volum de neamintiri III

Living la dota loca!

………………….

Toate jointurile (se) duc la Petro. (byMadicuta)

………………….

Sunt citrofanit.

Chitrofanit?

Nu! Citro-fanit. Am devenit Fane Portocala.

………………….

Ai facut din cal, armasar…

Din greseala, portocala.

………………….

Intru cuminte in non-stop. Am Lista de Cumparaturi in mana. Ar fi fost greu tare fara ea, luam merinde pentru 10 gameri spartuci. Femeia aia ma stie bine de acum, o dezorientez de fiecare data pentru ca ii dau impresia ca-mi bat joc de ea. Poate se uita la mine si nu-i vine sa creada ca as avea si bani sa-i platesc tot ce cumpar. Incep si de data asta.

Pim’s, jaffa cakes? Da? Bun, dati-mi si de alea, si de alea. Dada, si si. Boooon. Chips-uri cu sare? Cea mai mare punga. (intre timp scrolez pe mobil in draft-ul pe care l-am salvat cu lista, ea crede ca o sfidez, citind sms-uri in timp ce ea se chinuie sa-si faca treaba) Chio chips cu smantana si verdeata? Mai aveti doar doua pungi?!? Biiine, dati-mi-le doar pe alea doua. Pombar cu branza? NU AVETI?!? Si eu ce-i spun Roxanei? Offfffff… Atunci dati-mi doua milka cu lapte. Nu, nu e gata, asta era pentru prietenii mei, acum incep EU. Cea mai mare punga de chips-uri. Nu, nu conteaza cu ce aroma sunt, numai sa nu fie eventual din alea cu pui. Aghhh, doar de alea mai aveti. Macar e mare tare punga? Atunci e buna. Crochete cu plante aromate, twix, de ala mare, nu ne jucam. Luca, tu?

-O punga de covrigei de aia, si una de aia, inca un pim’s, cookies de data asta, un snikers…Da, tot de ala cel mai mare.

Decembrie 29, 2008 Posted by | (ne)amintiri, retea | , , , | 1 comentariu

Mai mult decat suficient!

-Tu ai observat ca atunci cand dai bani cuiva pentru ceva, te opreste la un moment dat si iti spune „gata, e mai mult decat suficient”. Adica nu iti spune ca „e suficient” e chiar MAI MULT decat suficient. Cu cat mai mult? Sa zicem ca iti iei o bere intr-un bar. Incepi sa dai bani, si la un moment barmanul iti spune replica asta. Tu ai sa traiesti apoi cu fel de fel de probleme „oare cu cat i-am dat mai mult? oare de ce nu mi-o zis sa ma opresc cand era doar suficient?”.
Apoi iti dai seama ca pe chestia asta nu mai ai bani de mancare. Ce te faci? Te uiti in buzunare, calculezi, iti dai seama ca mai ai bani de ceva de macare. Chiar mai mult decat suficient. Asa ca te duci sa-ti cumperi.
-Si dai trei sute de mii pe un hot-dog.
-Exact! Mai mult decat suficient!

Decembrie 27, 2008 Posted by | (ne)amintiri, Ben | , | Lasă un comentariu

Bombonelele fatidice

Continuand obsesia cu 7. La fel ca ideea buna exprimata prost in filmul „The number 23”, atunci cand e text book obsession, nu-ti trebuie dovezi, le construiesti tu. Eram 5 oameni in bucatarie, dar cu aia doi imaginari, eram 7 oameni. 7, va vine sa credeti? Erau semne peste tot. Inclusiv in punga de M&M. Probabil ca oricum bombonelele alea sunt in numar multiplu de 7, sunt 7 culori in total, 105g punga, si 184cal/100g. Dar nu e de ajuns. Ben se apuca ca un golem, ghidat nu de constiinta proprie ci de o forta mai mare ca el, sa organizeze bombonelele intr-un asa pattern incat sa formeze un „7” de bombonele galbene pe fondul mozaicului format de celelalte culori, ca testul de daltonism de la scoala de soferi. Il felicitam toti pentru proiectul proaspat finalizat, il laudam, facem poze, comentam CU TOTII, discutam problema. Mai putin Andy care era din nou cateva secunde in urma noastra. Ben ii forteaza mana, e normal sa vrea recunoastere.
-Sapte!
-Bomboneeeleeeee! (cu o fata pierduta total, curgandu-i putin din gura)
-…da bai, da’ sapte!…
-……. ……. ……. …….. ……… A!

………………..

Daca nu e de ajuns sa te scufunzi singur in propria dementa, intotdeauna se gaseste un prieten bun, care iti evalueaza starea si stie exact ce impuls sa-ti dea fie sa te duca in extaz, fie sa-ti dea ganduri sinucigase. Pentru noi, prietenul asta pe care ne putem baza oricand e Mihalceanu. Vine din cand in cand cu o pastila, o arunca si pleaca, foarte multumit de el. Si de data asta prinde pulsul distractiei, il vede pe Smara a carui singura indeletnicire era sa reconstruiasca saptele de bombonele pe masura ce noi tot luam si ne infruptam, si ii gadila geniul
-E foarte normal ce zici tu, doar ai 7 degete la mana, 7 neuroni in cap. Reducerea la 7!
-Exact!

L-am speriat putin pe Ben, sarind peste cateva etape si obligandu-l sa se gandeasca ce o sa faca cand o sa ramana o singura bombonica. Cum mai scrie el 7?
-E simplu, punctul e tot 7! Nici n-am nevoie de altceva, doar de un punct!

Decembrie 26, 2008 Posted by | (ne)amintiri, Ben, Silly Andy | , | Lasă un comentariu

Cealalta citrica mecanica

La petrecerea lor de Craciun am fost chemati, cu o invitatie la care nu multi pot rezista:

-Veniti rapid! Se joaca Mim, Noi vs. Ei. Astia ne bat de ne innebunesc! Am nevoie de Voi sa castig! Veniti sa facem o super-echipa!

Ne-am urcat in masina, am plecat cu scartait (nu cu viteza, dar asa scartaie masina lui Botezatu tot timpul) si am ajuns in China, la Noi. Acolo am socializat cu oameni foarte placuti, dar nubi in ale focului. Unul din ei, chiar simpatic, pretindea ca nu are nimic, ca e oook, dar realiza in timp ce spunea asta ca e o mare minciuna, si o transforma minunat

-Nu s-o intamplat nimic, tu simti ceva? si se intorcea catre vidul din spatele lui, dupa care radea realizand ca vorbeste singur

Ma vede scotand o a doua.

-A, da’ mai aveti?!?

-Nu, a doua e doar cu tutun, da’ e Placebo.

-Dar e tare si asta.

-Pai da, pe asta cu Placebo am facut-o chiar mai puternica. E un Placebo bun de tot!

Decembrie 25, 2008 Posted by | (ne)amintiri, Craciunul | , , | Lasă un comentariu

Volum de neamintiri II

-Nu e aprinsa.

-Nu?

-Nu, e aprinsa. El alege ce-ntelege

……………

-Am fost Petro o secunda, imi pare rau.

-Vai bai, da’ esti ingrozitoare! Esti malefica! Esti…POSEDATA! Da da, Botezatu si Posedatu, facem un film.

-Asta e numele meu complet, Petro Posedatu. Si daca va apucati sa ma mintiti, va bag la petrograf, aveti grija!

……………

Daca fumezi, vezi. Vezi daca nu fumezi?

……………

Self irony…adica cum, „fierarie personala?”

……………

Esti intr-un loc obsfund? Nu vroiam sa zic „cur”, sa nu fiu necioplit.

……………

-Povestioara aia cu purcelusii, toti erau roz, numai unul era verde, si radeau ceilalti de el, nu se integra deloc. N-o stiti? Hai bai, e veche. In fine, se tot ruga el la dumnezeu sa-i faca pe aia sa-l accepte, si intr-o zi, ploua cu vopsea verde, ii face pe toti verzi, si atunci….

-Stai asa, daca ploua cu vopsea verde, ii facea pe aia care erau roz, verzi, dar pe ala care era deja verde, il face MAI verde. Nu erau toti la fel, oricum. Verde+verde=mai mult verde.

Concluzie: Toti purcelusii is verzi, doar ca unii is mai verzi ca altii

Decembrie 25, 2008 Posted by | (ne)amintiri, Trip gratuit | | Lasă un comentariu

Skillu’ lu’ GZz

Isus isi facea skill-ul de inviere din morti. Era mic si prostut, exersa si el pe gaini. Le prindea, le sucea gaturile, si apoi urma sa spuna incantatia datatoare de viata. Aici aparea greseala. Punea saracul mult suflet, dar spunea „Ridica-te si sezi!” si cadeau in cap gainile, NORMAL! Mergea, dar nu cum vroia el.
-Ce fac gresit? Ajuta-ma, ajuta-ma sa razbesc, se ruga Tatalui. Da-mi un semn, ORICE, il voi intelege!
Si atunci, in padurea in care isi parjolea el sufletul rugandu-se la Dumnezeu Tatal, incepea o mare neliniste, pasarile zburau dezorientate si scoteau cele mai sfasietoate sunete, lupii rageau, vantul aproape ca scotea copacii din radacina, si se auzea o voce puternica, de aia care intra in tine si-ti vibreaza fiinta „Ridica-te si umbla!”. Isus al nostru intra in panica, credea ca asta trebuie sa faca si fugea ca boul spre casa bocind. Deja in adolescenta, uda patul aproape in fiecare noapte avand cosmarul recurent cu vocea din padure.
Continua sa incerce cand mai creste, tot cu ridica-te si sezi, si…sedeau. Intr-o zi ii spune un prieten
-Bai, da’ tu ai incercat sa spui „ridica-te si umbla”?
-Nu bai. M-am gandit sa fac asta, suna corect, dar nu pot, imi aduce aminte de vocea aia ciudata din padure, e ingrozitor.
Intr-o zi, trecand peste faza de negare, pregatit sa faca ceva pentru el si viitorul lui, hotaraste sa se duca la Lazar, asta e urmatorul la rand. Isi ia inima in dinti, si, cu fermitate, ca atunci cand desprinzi un plasture de pe o rana, spune „Ridica-te si umbla!”…cu ochii inchisi de frica sa vada ce s-o intamplat. Incepe sa-l auda apoi pe Lazar care nu se mai oprea din multumiri si lacrimi de bucurie ca a fost inviat din morti.
-Sa stii ca esti un norocos, nu mi-o mai iesit pana acum.
-Si altceva ce mai stii sa faci?
-Nimic, n-am exersat skill-urile, dar am auzit ceva cum ca as putea sa transform apa in vin, sau ceva de genul asta.
-Aduceti-mi un bidon de apa plata!!!

Decembrie 24, 2008 Posted by | (ne)amintiri, blasfemie, karma | , | Lasă un comentariu