Petrolicious Inc.

Afaceri cu tancuri petroniere

Un pet cerber

Cum ar fi sa ai un pet cangur?
Nu te trezeste dimineata cand vrea la baie, e baiat fin, se duce singur. Si incepi sa auzi prin casa
“boing…boing boing”
Si pe langa asta si un sunet de arc ca…ca l-o invatat ma’sa limbi straine!

Sa te duci la un interviu pentru un super job si sa incepi sa casti dupa ceva timp, sa te intinzi, sa le spui ca ai stat deja cam mult treaz pana acum, vreo 3 ore, asa, si nu mai poti, trebuie sa te intinzi un pic.
-Pot sa ma intind aici, pe canapeaua asta a voastra? Si sper ca nu va deranjeaza daca-mi aprind si un joint, ca mie asa imi place sa adorm, cu el in gura. Si-mi mai place si sa adorm tinut in brate de cineva. Hai sefu’.
Si toate astea pentru ca suferi de o boala grava.
-Ce face tatal tau?
-Rau bai, are canapea.
-Si cat i-au dat?
-11 ani, bai.

-Da-ne noua Doamne neeeet! Gata, stiu. Raluca, daca maine vine netul, poimaine mergem la biserica!

Avem un animal de casa, il cheama Brian. E un odios tigru de plus pe care ni l-o adus proprietareasa ca sa ne “binedispuna”. Pe langa doua jucarii identice cu the incredible hulk gay, pe care le gaseam periodic pe perna mea, in pozitii indecente.
Brian o fost cuminte primele zile, dar dupa aia, cand s-o mai obisnuit cu noi, incepuse sa se culcuseasca langa H in pat. Alataieri o venit sa se bage in pat langa mine. N-am putut sa accept asta, Brian nu sta langa mine, si asa sa fie clar!
-Nu-l mai cheama Brian, i-am schimbat numele in Cerber. E o pisicuta, dar il cheama Cerber, ca dadea asa, din labuta, ca….ca un Cerber, da.
-Da, ca asa face un cerber cand se bucura, cand e jucaus.
-Cand ii dai styxuri.

Anunțuri

Februarie 24, 2009 Posted by | (ne)amintiri, Cioburi, Londra, Room-mates | , , , , , | Lasă un comentariu

Despre viata si dota, in general

Stateam linistita in bucatarie. Era una din zilele alea lenese, de dupa o bauta crunta. Stiam extent-ul la care vor fi mahmuri azi, asa ca eram sigura ca am calculatorul cu net-ul doar pentru mine cateva ore.
Imi verific posta, dau cateva reply-uri…intru putin pe messenger…devine plictisitor dupa ceva timp. Hai sa dau o dota! Asta ar ucide monotonia. Hai ca stiu parola de pe Triviol, doar am intrat de atatea ori sa le fac jocuri copiilor cand erau prea lenesi. Intru intr-un joc bun, procentaje mari, unul care are 3000 si ceva de puncte si e cu mine in echipa, minunat! Ma loghez pe battle.net, stiu si parola de acolo, e usoara.
Incepe jocul. Imi iau un calut, imi place mult sa joc cu el, cum da micutul din copite, e adorabil. Stiu si sa-l joc bine, i-am vazut de atatea ori pe ei.
Ma bag pe mid, nu stau la farmat in padure, mi se pare lame. Omor cativa creepi si dupa aia…ma omoara unul din senin! Sunt total neputincioasa. Imi fac o strategie, ma duc inapoi. Ajung cumva la level 11, nici nu-mi dau seama cum.
Ma intalnesc din nou cu unul din echipa adversa si-mi dau seama ca nu stiu nici o comanda. Ce capacitati are eroul meu? Parca ceva cu stun, dar unde e? Ce trebuie sa fac? Nici nu mai pot misca eroul. Imi vine sa tip, dar e un tipat mut.
Nu doar ca am facut un loss de pe contul lor, dar mi-am luat si penalizari, petru afk, pentru injurat pe “all”, pentru vorbit in romana inca una. De ce naiba am vorbit in romana? Si cand am ajuns sa fiu afk? Puteam sa jur ca am jucat tot jocul.
Intru in panica. Ma omoara astia cand se trezesc. Sunt si sanse sa se amuze, dar atat de mici, nici nu le vad. Am ochii incetosati si o presiune in creier. Vai, cred ca asa incepe un infarct! Parca acum cand m-am gandit la asta, simt ca incepe sa ma doara si mana stanga. Ma doare din ce in ce mai tare pana dispare. Dispare mana de tot! Mie nici nu-mi pasa, incerc cu aia dreapta sa refac situatia, sau macar sa ascund indiciile care ma pun pe mine la ora aia la calculator. Cu astia e greu sa faci asa ceva, is hacheri.
Cand m-am trezit aveam mana amortita sub perna si un gust amar. Cat faceam bancuri cu dota, era o treaba, dar daca am inceput sa am si cosmaruri cu dota, apai atunci e grav tare.

Februarie 13, 2009 Posted by | Londra, Room-mates | , , , | 2 comentarii