Petrolicious Inc.

Afaceri cu tancuri petroniere

Skillu’ lu’ GZz

Isus isi facea skill-ul de inviere din morti. Era mic si prostut, exersa si el pe gaini. Le prindea, le sucea gaturile, si apoi urma sa spuna incantatia datatoare de viata. Aici aparea greseala. Punea saracul mult suflet, dar spunea „Ridica-te si sezi!” si cadeau in cap gainile, NORMAL! Mergea, dar nu cum vroia el.
-Ce fac gresit? Ajuta-ma, ajuta-ma sa razbesc, se ruga Tatalui. Da-mi un semn, ORICE, il voi intelege!
Si atunci, in padurea in care isi parjolea el sufletul rugandu-se la Dumnezeu Tatal, incepea o mare neliniste, pasarile zburau dezorientate si scoteau cele mai sfasietoate sunete, lupii rageau, vantul aproape ca scotea copacii din radacina, si se auzea o voce puternica, de aia care intra in tine si-ti vibreaza fiinta „Ridica-te si umbla!”. Isus al nostru intra in panica, credea ca asta trebuie sa faca si fugea ca boul spre casa bocind. Deja in adolescenta, uda patul aproape in fiecare noapte avand cosmarul recurent cu vocea din padure.
Continua sa incerce cand mai creste, tot cu ridica-te si sezi, si…sedeau. Intr-o zi ii spune un prieten
-Bai, da’ tu ai incercat sa spui „ridica-te si umbla”?
-Nu bai. M-am gandit sa fac asta, suna corect, dar nu pot, imi aduce aminte de vocea aia ciudata din padure, e ingrozitor.
Intr-o zi, trecand peste faza de negare, pregatit sa faca ceva pentru el si viitorul lui, hotaraste sa se duca la Lazar, asta e urmatorul la rand. Isi ia inima in dinti, si, cu fermitate, ca atunci cand desprinzi un plasture de pe o rana, spune „Ridica-te si umbla!”…cu ochii inchisi de frica sa vada ce s-o intamplat. Incepe sa-l auda apoi pe Lazar care nu se mai oprea din multumiri si lacrimi de bucurie ca a fost inviat din morti.
-Sa stii ca esti un norocos, nu mi-o mai iesit pana acum.
-Si altceva ce mai stii sa faci?
-Nimic, n-am exersat skill-urile, dar am auzit ceva cum ca as putea sa transform apa in vin, sau ceva de genul asta.
-Aduceti-mi un bidon de apa plata!!!

Anunțuri

Decembrie 24, 2008 Posted by | (ne)amintiri, blasfemie, karma | , | Lasă un comentariu

Fantezie arhitecturala romaneasca

In timpul unei sedinte foto cu un model absolut incredibil oamenii din jur aruncau tease-uri pentru a obtine un feedback de la domnisoara de sub reflectoare. Imagineaza-ti ca esti o printesa. Doar tu ESTI o printesa. Traiesti intr-un castel. Un castel mare! E cum vrei tu, cum ti-l imaginezi. Deja incepeam sa primesc feedback, era minunat, se luminase la fata, si ochii ei deja imensi erau acum ca in desenele japoneze (intotdeauna am considerat ca e cea mai mare frustrare a lor). In tot timpul asta ignoram subconstient faptul ca Botezatu e naratorul si ca mai devreme sau mai tarziu o sa se intample ceva ridicol in povestioara…cand s-o intamplat. Acum, imagineaza-ti ca traiesti intr-o cocioaba!
Au fost si restul supusi la acelasi tratament, dar ce exprima pozele astea doua, e greu tare de egalat. Bravo Anuto!

Acum tu.
Cum sa-mi imaginez? Ca arhitectura?
…da, daca vrei tu. DA, da! Ca arhitectura, hai ca o sa iasa frumos. Povesteste-mi cum construiesti castelul asta…sau cocioaba daca vrei sa trecem direct la ea.
Pai eu oricum cocioabe proiectez toata ziua, asta e usor.

Hai Roxana. Mai trebuie sa iti spun ceva? Ai inteles ce ai de facut. Go!

Tu nu ai un castel. Tu ai un Yacht! Stii tu, ala pe care il visezi tu. Sa te duci sa te intalnesti cu Pancu in mijlocul oceanului si sa beti ca porcii. Si…intr-o zi se duce naibii tot! Nu mai ai bani sa intretii yacht-ul, esti nevoit sa-l vinzi pe nimic. Ramai intr-o cocioaba. Tu cum te simti?

O alta printesa, care e exilata la randul ei si obligata sa traiasca intr-o cocioaba, se indragosteste de grajdarul de la curte, fost developer si proprietar de yacht care dintr-o nefericire a ajuns sa traiasca intr-o cocioaba.

Decembrie 13, 2008 Posted by | karma | | Lasă un comentariu

Ce spuneam de proiectul RABLA?

Ma pregatesc. Nu stiu de unde sa incep. Am stat 3 ore la locul accidentului si m-am gandit doar sa ajung mai repede acasa sa scriu blog-ul asta. Am vorbit cu Stg acum, cica o vazut un reportaj pe sait-ul „buna ziua iasi”, eu si tipul cu BMW-ul. El, mititelul de el se balbaia, eu ma hlizeam puternic. Ce pot sa zic…imi pare rau ca mi-o luat-o inainte, imi pare rau ca n-am avut timp sa vand bilete, imi pare rau ca nu am cantat macar eu acolo cu baietii de la descarcerare.

Eram la o cafea in scara aia cu Ani’s. Aud o bufnitura si ma duc la geam, ca orice taran plictisit. Andrei glumeste „o cazut macaraua peste masina ta, hai pana jos”. „Vai ce muieri sunteti, imediat, hai pana jos, hai sa vedem”. In tatonarile astea coboram scarile si vedem macaraua perpendiculara pe sf lazar, din spate de la lukoil pana in poarta bisericii pe stil vechi, traversand regulamentar trecerea de pietoni. Din fericire, nici un pieton prins sub ea, doar un tip cu o duba albastra care oprise inainte de trecere, cufurit tot, dar mandru ca respecta regulile de circulatie. Trecem de coltul blocului, si vedem un BMW seria 3, lucios si frumos cu un brat de macara peste el. Pastram un moment de reculegere pentru bietul proprietar care se uita siderat la masina pe care o avea de 5 luni. Mai fac un pas si imi vad SuperMasina sub acelasi brat, al aceleiasi macarale. Izbucnesc in ras, scot telefonul, fac rapid 2 poze, gasesc un reporter cu un DSLR, ii zambesc frumos, vine si-mi face poze sexi langa masina. Ma intorc la banda galbena (care ori e albastra in realitate ori am eu probleme) si continui cu glumite bune, cu reporterii si cu alti oameni. Dau declaratii, le explic de evenimentul „REFUZ sa vand dacie 1310 din ’97…si ma cac si in proiectul rabla”, se distreaza toti. Un singur personaj nu gusta glumele. Are in jur de 60 de ani, si nu e patronul firmei de constructii care trebuie sa ma despagubeasca, cum ai crede dupa atitudinea acra pe care o are. E pur si simplu un tip cu principii care nu priveste atitudinea mea cu ochi buni. Sta langa tipul cu BMW-ul si fraternizeaza. La un moment dat, un fan de-al meu ii spune sec ca e masina mea, si eu sunt chiar singura care are voie sa rada. I se decontracta ridurile de expresie si fraternizeaza si cu mine. Imi explica ca firma de constructii e a unor baieti care printre altele sunt concesionari Seat. Imi recomanda Ibiza-ul si-mi face cu ochiul. Intre timp, vecinii mei, care au primit si ei mail-ul meu, veneau la mine, ma felicitau si ne pupam ca mafiotii. Veneau tot mai multe echipe de la televiziuni si intrebau cine e miezul. Reporterii care deja ma stiau ii directionau. Intrebarea era tot timpul „ce vroiai tu sa faci cu masina?!?!”.
Am decis ceva azi. Masina mea preferata e Toyota. Dar toata lumea stia asta despre mine de o viata. Cica astia au avansul cel mai mare la proiectul RABLA. Un Yaris ar fi fost perfect pentru mine…dar OF…cat de tarziu e acum. Sa nu mai pun la socoteala amintirile pe care le am in masina aia…am invatat sa conduc pe ea…au mai invatat si fratii mei…se poate spune ca era MOSTENIRE SPIRITUALA. Mi-am recuperat bricheta, scrumiera si extinctorul pe care l-am facut cadou unui vecin.

Ca sa nu fie totul pierdut, voi baga pe blog poze, filmulete si comentarii spumoase, si daca va plac, va rog sa-mi trimiteti bani in cont. Va multumesc anticipat.

http://video.bzi.ro/video/show/Macara-cazuta-pe-Sf-Lazar-128%5Bgallery%5D

Noiembrie 11, 2008 Posted by | karma | 5 comentarii