Petrolicious Inc.

Afaceri cu tancuri petroniere

Un pet cerber

Cum ar fi sa ai un pet cangur?
Nu te trezeste dimineata cand vrea la baie, e baiat fin, se duce singur. Si incepi sa auzi prin casa
“boing…boing boing”
Si pe langa asta si un sunet de arc ca…ca l-o invatat ma’sa limbi straine!

Sa te duci la un interviu pentru un super job si sa incepi sa casti dupa ceva timp, sa te intinzi, sa le spui ca ai stat deja cam mult treaz pana acum, vreo 3 ore, asa, si nu mai poti, trebuie sa te intinzi un pic.
-Pot sa ma intind aici, pe canapeaua asta a voastra? Si sper ca nu va deranjeaza daca-mi aprind si un joint, ca mie asa imi place sa adorm, cu el in gura. Si-mi mai place si sa adorm tinut in brate de cineva. Hai sefu’.
Si toate astea pentru ca suferi de o boala grava.
-Ce face tatal tau?
-Rau bai, are canapea.
-Si cat i-au dat?
-11 ani, bai.

-Da-ne noua Doamne neeeet! Gata, stiu. Raluca, daca maine vine netul, poimaine mergem la biserica!

Avem un animal de casa, il cheama Brian. E un odios tigru de plus pe care ni l-o adus proprietareasa ca sa ne “binedispuna”. Pe langa doua jucarii identice cu the incredible hulk gay, pe care le gaseam periodic pe perna mea, in pozitii indecente.
Brian o fost cuminte primele zile, dar dupa aia, cand s-o mai obisnuit cu noi, incepuse sa se culcuseasca langa H in pat. Alataieri o venit sa se bage in pat langa mine. N-am putut sa accept asta, Brian nu sta langa mine, si asa sa fie clar!
-Nu-l mai cheama Brian, i-am schimbat numele in Cerber. E o pisicuta, dar il cheama Cerber, ca dadea asa, din labuta, ca….ca un Cerber, da.
-Da, ca asa face un cerber cand se bucura, cand e jucaus.
-Cand ii dai styxuri.

Februarie 24, 2009 Posted by | (ne)amintiri, Cioburi, Londra, Room-mates | , , , , , | Lasă un comentariu

Vreau sa simt Londra

Asa am ajuns aici…Ma gandeam ce task greu are Ben. El e punctul de plecare din Romania. Pe la el trec toti din ciorchine in drum spre tari cu perspective, sper ei, mai bune. De data asta, o impartit responsabilitatea cu Jura si Botex. Unde in vara, inainte de Amsterdam, am bagat concert Clocoteala, acum ne-am mai rafinat. Am fost delectati de un jam session la doua chitari. Eram 7 oameni, din care 3 stiau sa cante la chitara. E o proportie foarte buna dupa parerea mea. Jura o cantat toata noaptea, si nu oricum, ne compunea piese de plecare. Mai tin minte ceva cu „Londra are nevoie de 200 000 de picioare” si inca una cu haiducul in curu’ gol in padurea de la Bucium. Asta era cu tema social-economica, haiducul era in aceasta forma naturala din lipsa de bani, dar tot fericit.
Partea buna e ca n-am pierdut avionul, cu toate ca aveam toate ingredientele care ar fi putut duce la asta. Dupa un zbor minunat cu wizz-u’ am ajuns in Luton sa luam autobuzul. Aveam harta. Eram pregatiti. Am cautat. N-am gasit nimic. Tot vedeam autobuze, autobuze asa cum stii din definitie ca ar trebui sa arate…dar nimic, nu erau alea care trebuie. Gaseste capitanul autobuzul si vine sa ma ia. Ajung in parcare si vad ceva, un microbuz…am decis mai tarziu ca de fapt era un nanobuz. Si incepe o romaneasca. Nu se deschidea portbagajul. Se chinuie colegu’ cateva minute. Deschide si incepe sa indese bagajele in spate. Dupa aia, ne inghesuim si noi in mititica masinuta. De aici nu mai stiu nimic, ca am dormit.
La Victoria, surpriza, H nicaieri. Cu greu, dam de el si apare sa ne ia. Dupa niscaiva foc afgan, el era sigur ca noi venim vineri, nu joi, statea linistit si spart acasa.
M-am suparat tare pe o chestie, vreau sa aflu unde pot sa depun plangere. In primul post din Londra al lui H, el o zis ca o venit Regina dupa el la aeroport. Daca asta e standard procedure, dupa noi de ce n-o venit? Ce treaba PUTEA sa aiba de sa nu-si faca timp? Eh, poate era si ea sparta saraca.
Am zis azi ceva foarte urat, foarte dur, dar asta am simtit. Am zis ca ma simt acasa. Orasul asta e facut pentru mine de la cel mai mic detaliu si rezoneaza cu mine.

Paranteza:
Ora 7 AM, zi de saptamana. Plecam dintr-un bar in care statusem toata noaptea iar Hasucu (nu bause) se urca pe motor sa mearga la munca. Ma lasa acasa. Apuc sa ma schimb si sa ma asez in pat si suna telefonul.
-Pasarica, tii minte ca vorbeam ieri de cati km is pana la Praga? Filmuletul ala al lui Tudor, 1000 si ceva.
-Da, tin minte.
-Ei bine, is 1036.
-A, bun, merci ca mi-ai zis, e bine de stiut.
-Si pana la Londra is 2538.
-Aha.
-Stii de ce stiu atat de bine?
-S-o stricat motorul in fata la Palat?
-Pana…
-Sa vin sa te ajut?…

…………………

Vreau sa simt Londra, cu tiiine…

Ianuarie 23, 2009 Posted by | Cioburi | , , , | 5 comentarii

LEGALIZE MURDER

In timp ce Botex termina o treaba care jura ca mai dureaza doar 5 minute de fiecare data cand era intrebat, asta mi-o trecut mie prin cap. O fi timpul spartului dilatat, dar timpul lui Botex e explodat!

Oare „Taverna cu fantome” de ce si-o schimbat numele? O fi facut presiuni protectia consumatorului, i-au atacat pe motiv de reclama mincinoasa.

………….
Ma holbam la lista de messenger si violam frenetic scrolu’ de la maus cand imi cad ochii pe un status „LEGALIZE MURDER”. Am zambit ironic. Bietul prostanac, nici nu-si imagineaza ce ar putea implica asta. Ei, am facut o simulare pe un aparat cu multe beculete si butoane colorate pe care scria „for candy, insert coin”, si uitati ce raspunsuri am primit legate de viitorul negru al tarii noastre in urma inumanei adoptari a unei asemenea legi.

1.
Ucigasii platiti ar pierde jumatate din clienti, acea jumatate care si pana acum avea puterea fizica si psihica, dar se temea de implicatii. Plus cei care rezista in meserie in conditiile astea primesc o mare lovitura la moral. Ei, romanticii care erau invatati sa se strecoare in noapte, una cu umbrele, sa administreze in ceaiul tintei o cantitate insesizabila in probele biologice dar letala, de otrava, o otrava obtinuta in pripriul laborator, dupa ani de cercetare. Acum, ii poti omori in mijlocul zilei, in Piata Unirii. Unde mai e satisfactia profesionala? Bine, o sa ziceti ca e totusi in avantajul lor, intrucat acum au acces la fondul de pensii, le intra la vechime, dar asta nu compenseaza rusinea adusa tagmei lor, tararea prin noroi insasi a valorilor lor cele mai puternice!
Semnat,
Sindicatul Ucigasilor, Pungasilor si Yoghinilor din Romania (SUPYR).
–- extras din anticampania proiectului de lege „legalizati crima”, 2009 –-

2.
Profilerii psihologici ar avea o lovitura groaznica. Impreuna cu ei, asistentii lor artistici responsabili de partea grafica a portretului robot, isi pierd slujbele bine platite de stat, si ajung in strada. Cei cu inca putina mandrie se angajeaza la mall-uri la pictat copii pe fata la petreceri iar cei fara un strop de demnitate, fac portrete in parc la teatru. Au si cateva de model, sa vedeti ce stiu sa faca: Leonardo di Caprio, Cher si „subiect neidentificat, barbat, 35-40 de ani”

3.
Conflictul cu Biserica.
„Cum sa legalizezi ceva deja interzis prin porunca? E ca si cum ai legaliza fututul!”
-ii sopteste ceva un ucenic consilier-
„A, ala e legal deja. Atunci…DEZLEGALIZATI FUTUTUL!”
–- extras din jurnalul grefierului de serviciu, Sfanta intrunire a Bisericii Romano-Catolice, Amsterdam 2009, discursul prealuminatului Nelutu –-

In 2011 intervin organismele de aparare a drepturilor omului si statul este obligat sa dezlegalizeze crima. Intre timp, Nelutu in urma unei epifanii aduce informatii relevante in studiul eventualitatii existentei Sfantului Duh in noi, este canonizat si omagiat prin gestul Academiei de a accepta in limba romana verbul „a dezlegaliza”

Ianuarie 18, 2009 Posted by | blasfemie, Cioburi, Trip gratuit | , , , , | Lasă un comentariu

Cate lucruri poti face cu o banana?

Noi am gasit cateva intrebuintari, si n-a fost usor. Artistul s-a sacrificat pe rugul creatiei. Pentru a fi pregatit, s-a lasat dominat, s-a abandonat, a lasat suflul geniului sa intre intru fericirea muritorilor natangi care vor rade dupa aia la o bere, nestiind ce e in spatele aparent banalei banane.
URA!

Decembrie 15, 2008 Posted by | BA-NA-NA!, Cioburi | | 2 comentarii

Ultimele zile din viata bananei

Acesta nu este un post ca oricare altul. Acesta este un tutorial. V-as recomanda in continuare si sa nu incercati asta acasa.

Decembrie 15, 2008 Posted by | BA-NA-NA!, Cioburi | | 5 comentarii

Duelistii

Nu e vorba de Duelistii lui Conrad, dar tot ca aia, nici astia ai nostri nu mai stiu de ce se lupta…de fapt, n-au stiut niciodata.

Decembrie 13, 2008 Posted by | BA-NA-NA!, Cioburi | | 2 comentarii

Daca vrei sa calaresti, nu calari calutul cu corn in frunte…

Ma simt ca un copil de gimnaziu care face un proiect in power point pentru scoala. Dar pur si simplu nu am putut sa ma abtin. Chiar daca efectele tradeaza un trip de LSD, absinth, popers sau orice alt stimulativ neuropsihic puternic, va asigur ca aceste filme sunt doar niste pamflete, nici un animal nu a fost ranit in timpul sedintelor foto, Botezatu nu este jidan si cu siguranta NU are nimic cu tiganii.

E foarte interesant momentul cand isi dau seama ca de pe balcon unde sunt ceilalti 6 oameni cu care eram in apartament se vede perfect show-ul lor dezmatat. Botezatu are o figura real jenata inainte sa se sufoce de ras. Face un semn cu mana, ii saluta. Isi da seama si Stg de ce se intampla. Are metodele lui de disimulare. „Hmmm, eu nu ma prefac ca sunt un unicorn si am corn in frunte, doar nu-s tampit. Eu ma joc de-a piratii, am un binoclu in mana. Macar e un joc mai masculin”, asemeni unui copil care, prins ca se scobeste in nas, face mucu’ biluta si il baga intr-un mod evident in buzunar, uitandu-se in jurul lui in tot timpul asta ca la intoarcerea din 3 miscari la examen cu politia.

Decembrie 13, 2008 Posted by | BA-NA-NA!, Cioburi | , , | 1 comentariu

Supa primordiala

H are momente in care chiar anunta ca urmeaza un post scris in maniera lui Pancu. E flatant, e minunat. Stg are momente in care scrie a la Balan…el nu anunta, nu recunoaste, ca vorba aia, nu-i nici o mandrie in asta. Botezatu…Botezatu e un [idiot]. Asa ca intre unul care povesteste amuzant si telegrafic, pe alocuri sacadat si uscat, care se scoate cu cate o gluma proasta, unul cinic si calculat, si…Botezatu…eu incep blogul asta nu pentru a dovedi ceva, ci pentru a le multumi lor ca-mi ofera zilnic atata material.

……………..

Nici n-o sa ma chinui sa incep cu inceputul, care o mai fi ala, daca e real sau nu. E un tripus intreruptus totul.

……………..

La televizor e Rica Raducanu. Ma amuza faptul ca il cheama Raducanu.
-bai, toti pe care ii cheama Raducanu is tigani?
-nu, da ce, pe toti tiganii ii cheama Danila?
(strike one)

……………..

Inainte de momentul asta ne uitasem mai mult de jumate de ora la National TV care dintr-o problema de emisie era inghetat. Imi amintesc ca prin vis ca treceam de la bucatarie spre balcon si il aud pe Stg: „bai, si acum 10 minute astia tot la peretele asta se uitau. ce naiba-i cu filmul asta?”. Ma duc in balcon, oameni multi, hlizeala, uitam de noi, pierdem notiunea timpului. Ni se face frig la un moment dat si ne intoarcem totusi in sufragerie. Cei care nu venisera cu noi, erau in continuare fixati pe National. Inventasera un joc. Care reuseste sa citeasca invers liniile de subtitrare. Intru in joc. samoht soj ed tata snuja ia. Dupa mine isi incearca Bantas skill-ul. Minunat si el. Se joaca si Botex…si Stg…si Rox… Toti spun samoht soj ed tata snuja ia. Stg e in continuare socat de cat de prost e filmul asta in care astia doi se uita la un perete de atata timp. Incep sa intru in panica cand realizez ca unii dintre noi chiar nu-si dau seama ca e inghetat ecranul. Incerc sa le explic. Sunt contrazisa…fara nici un fel de argument, dar ce-ti trebuie argumente intr-o discutie inteligenta? Un „ba nu” e suficient.


……………..

Mai devreme eram intr-un second-hand cu Belceasca si cu Botex. Foarte dragut de altfel SH-ul, si cu niste colinde care te ung la suflet pe fundal. O colinda cunoscuta, aia cu galbena gutuie, dulce-amaruie. Nu se poate abtine.

-auzi raluca. galbena gutuie/dule-amaruie/cantec despre muie.

……………..

Undeva in time-line eram in masina, Belceasca lua tigari. Imi activez bluetooth-ul sa-mi trimita Botezatu niste piese compuse de el si ma intreaba senin

-si tu, bluetooth?

……………..

Schimbam postul dupa ce ne uitam destul la acelasi frame. Pe TVR2 e un film mai prost decat ala care nu mergea. Imi dau seama dupa multe minute ca se vorbeste in italiana. E un film de actiune. Se pare ca in scena asta protagonistii nostri incearca sa intre intr-o casa sa caute acolo nu stiu ce evidence pentru o crima.

-folosesc cadul sa intre in casa? toti fac asta…

-cu adevarat o provocare ar fi sa pacaleasca o poarta cu amprenta vocala. „cine-i acoooolo? sunt eu, stapanul casei. ba nu, nu esti tu stapanul casei. ba da. biiine, tu esti. iiiintra”

-l-o dooominat!

-ba nu, dar cel mai destept cedeaza.

……………..

Suntem pe balcon. Nu toti. Botex si Stg inca trebuie sa vina. Intra Botex. Se uita cu jind la tigara. Ii zambesc, asigurandu-l calduros si prieteneste ca o va primi. Se linisteste. Am aceasta calitate, stiu. Vine Stg. Direct, un pic agresiv, se uita la mine, spune „ultimul venit, primul servit” si, minune, chiar primeste tigara. Ma uit apoi in ochii mari si dezamagiti ai lui Botex care mormaie „Ultimul venit, primul servit. Penultimul venit, sarit.”

……………..

Banana. Nici nu vroiam sa mai zic ceva. Are dreptate Botex. Nu chiar totul dintr-o lovitura! Dar nu pot sa nu zic de banana, mai ales in situatia in care o las doar pozele, ca-s mai destepte decat orice as fi avut eu de spus, oricum.

……………..

In episodul urmator: castel/cocioba, unicornii s-au descoperit! pe ei insisi…, duelistii, alte bancuri cu si despre tigani si muuulte muuulte altele. Va multumim pentru atentie. O seara minunata!

Decembrie 13, 2008 Posted by | Cioburi | , | 1 comentariu