Petrolicious Inc.

Afaceri cu tancuri petroniere

(Homo)sex, drugs & rock’n’roll

Am iesit ieri cu o prietena in cel mai dual bar din Iasi.. In timpul zilei, baietii tin multele plasme din crasma toate pe vh1 classic, care are inevitabile rateuri, dar in rest se prezinta ca a fi un post decent. Impreuna cu un mare creer megaloman, comentam piesele pe care le ascultam, le localizam in timp, dezvoltam activitatea muzica a fiecarui artist. Prietena noastra ne marturiseste dupa ce era satula de tampeniile noastre ca ea nu intelege. Nu intelege in primul rand cum de au unii oamenii cunostinte de astea. De unde le-o invatat? Noi, de exemplu, de unde stim atatea? Ii explicam ca nu trebuie sa ne urasca pentru ca suntem atat de culti si ca, la amandoi, influenta benefica a fost din partea familiei. Botex a crescut totusi intr-o casa cu valori mu(z)icale solide iar nici mie nu mi-e rusine cu ai mei. In timp ce spuneam asta, am un flashback legat de tatal meu. Important de stiut e ca tipul nu este capabil nici de un dram de toleranta pentru orice categorie pe care nu o intelege, therefore, il sperie ingrozitor. Imi amintesc ca aveam casete, discuri, fel de fel, cu Queen. Ascultam toti, ne placea. Iese Freddy din dulap, gata, Queen is de cacat ca au solist poponar. Trecem la discurile cu Zeppelin. Ne placeeeau. Cand omoara videoul starul radio si ii aratam niste clipuri cu baietii, il vede pe Plant si innebuneste. „Si asta-i poponar ‘tu-i gura ma’sii, sa nu-l vad!”. Ii placea in continuare Doors. Cred ca se si identifica un pic cu stilul lui Morrison, acelasi tip de filosof. Tragem pe video la vecinul nostru de la k4 care avea pe vremea aia video recorder, nu doar player ca restul flamanzilor din cartier. Organizam seara de film in familie, cu sandvisuri la cuptor aburinde si hipercalorice, berici, jinuturi shierte si alte taraneli. Dupa film, observam dispretul de pe fata lui. „Un drogat nenorcit, asta era! Un drogat si un betiv ordinar! Sa nu mai aud muzica asta jegoasa!”.

De atunci evit orice discutie pe teme muzicale, inevitabil o sa ajung si la Floyd, Beatles, The Who si naiba stie cate alte trupe de care l-as priva in mod abuziv.

A, si sa revenim. De ce e cel mai dual bar? M-am intors noaptea aia si am fost lipita de peretele de la intrare de un val puternic de lambada, baby don’t hurt me (dada, don’t hurt meee, nooo mooore)

Anunțuri

Ianuarie 10, 2009 - Posted by | oameni din jur |

3 comentarii »

  1. dublin cumva?? :))

    Comentariu de georgiana | Ianuarie 11, 2009

  2. And we have a winner! ;))

    Comentariu de Raluca Danila | Ianuarie 11, 2009

  3. despre asta vorbeam si eu ieri cu niste prieteni…ca ziua pun muzica de parca ar fi cel mai retro bar, cult si boem asa….iar seara…..total opus….

    Comentariu de georgiana | Ianuarie 11, 2009


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: