Petrolicious Inc.

Afaceri cu tancuri petroniere

Ignat, porcul manelist

Ce limba ar vorbi animalele? Ce li s-ar potrivi cel mai bine? Vacile, de exemplu.

Vacile ar vorbi franceza.

Da?

Da, eu asa vad. Nu stiu de ce vedeam asa. Poate e de la branza aia topita La vache qui rit, sau poate ma gandeam ca ar fi materializarea expresiei „o vaca fitoasa”.

Pisicile. Eu le vad vorbiiind…germana!

Nu, nu germana. De ce?

Nu stiu, cred ca ma gandesc la alea din Aristocats, siamezele alea doua.

Alea nu erau asiatice? Eu asa tin minte. Oricum, eu nu le vad vorbing in germana. Eu vad portugheza.

Daaa, portugheza e limba pisicilor, clar! Da’ porcii?

Porcii ar vorbi in…

Romana!

Hai bai, esti exagerat.

Nu bai, da’ gandeste-te. Ce alta limba vezi iesind din gura lor? Romana e facuta pentru ei, cu sunetele dure si muzicalitatea ei speciala. Parca si vad acum  cum se intalnesc porcii seara la gard. Stau rat in rat despartiti doar de gard si unul incepe: ta na nai nai nai…dinga dinga. Asa s-o nascut manelele. Jur! Un porc ii canta altuia, ca era ziua lui. Era ignatul…si pe porc…

(in cor)…si pe porc il chema Ignat!

Exact!

Reclame

decembrie 24, 2008 Posted by | Ben, Craciunul | | Lasă un comentariu

Skillu’ lu’ GZz

Isus isi facea skill-ul de inviere din morti. Era mic si prostut, exersa si el pe gaini. Le prindea, le sucea gaturile, si apoi urma sa spuna incantatia datatoare de viata. Aici aparea greseala. Punea saracul mult suflet, dar spunea „Ridica-te si sezi!” si cadeau in cap gainile, NORMAL! Mergea, dar nu cum vroia el.
-Ce fac gresit? Ajuta-ma, ajuta-ma sa razbesc, se ruga Tatalui. Da-mi un semn, ORICE, il voi intelege!
Si atunci, in padurea in care isi parjolea el sufletul rugandu-se la Dumnezeu Tatal, incepea o mare neliniste, pasarile zburau dezorientate si scoteau cele mai sfasietoate sunete, lupii rageau, vantul aproape ca scotea copacii din radacina, si se auzea o voce puternica, de aia care intra in tine si-ti vibreaza fiinta „Ridica-te si umbla!”. Isus al nostru intra in panica, credea ca asta trebuie sa faca si fugea ca boul spre casa bocind. Deja in adolescenta, uda patul aproape in fiecare noapte avand cosmarul recurent cu vocea din padure.
Continua sa incerce cand mai creste, tot cu ridica-te si sezi, si…sedeau. Intr-o zi ii spune un prieten
-Bai, da’ tu ai incercat sa spui „ridica-te si umbla”?
-Nu bai. M-am gandit sa fac asta, suna corect, dar nu pot, imi aduce aminte de vocea aia ciudata din padure, e ingrozitor.
Intr-o zi, trecand peste faza de negare, pregatit sa faca ceva pentru el si viitorul lui, hotaraste sa se duca la Lazar, asta e urmatorul la rand. Isi ia inima in dinti, si, cu fermitate, ca atunci cand desprinzi un plasture de pe o rana, spune „Ridica-te si umbla!”…cu ochii inchisi de frica sa vada ce s-o intamplat. Incepe sa-l auda apoi pe Lazar care nu se mai oprea din multumiri si lacrimi de bucurie ca a fost inviat din morti.
-Sa stii ca esti un norocos, nu mi-o mai iesit pana acum.
-Si altceva ce mai stii sa faci?
-Nimic, n-am exersat skill-urile, dar am auzit ceva cum ca as putea sa transform apa in vin, sau ceva de genul asta.
-Aduceti-mi un bidon de apa plata!!!

decembrie 24, 2008 Posted by | (ne)amintiri, blasfemie, karma | , | Lasă un comentariu