Petrolicious Inc.

Afaceri cu tancuri petroniere

Oricum toti copiii is un pic dementi…cu sau fara ploaie de vara

Azi am facut doua gesturi ilicite in Mall. Nu stiam de ce nu-mi place mie acolo, acum nu le place nici lor de mine. Un amic de-al meu, mare arhitect, povestea acum cativa ani ca intr-un trip in Spania, trecand printr-un oras numai sa schimbe garile, a interactionat doar cu doi oameni, care, in contexte diferite l-au intrebat „do you want some coke, man?”. Povestea mea e identica cu trei diferente. Eu nu sunt Iepure, sunt Petro, nu eram in Spania, eram in mall si nu mi s-a oferit coke ci mi s-a spus „aici nu aveti voie”. Sa nu credeti ca am facut gesturi exhibitioniste sau ca am scos cutitul de vanatoare sa jupoi sinsilele din pet shop. Eu m-am intins nitelus in camera cu bilute din taramul copiilor de la demisol. Nici n-am apucat sa ma relaxez bine, ca o si venit o domnisoara foarte severa, facuta sa lucreze in asa un loc (mai tarziu, niste copii cu varste intre 6 si 9 ani se fugareau pe acolo, hlizindu-se si chitcaind cand a facut din nou ordine intr-un stil foarte „Does Marcellus Wallace look like a whore?” spunandu-le „Care dintre voi e surd?!? Am zis CARE E SURD?!? Atunci ce dracu tipati?”). M-a dat afara cu un strop de diplomatie totusi (am pic mai mult in inaltime decat aia de 7 ani, si nu-si permite).
Un joc de squash si o fisa pe calutul mecanic mai tarziu (a doua nu pentru mine, din pacate) ajung la parter si vad sigla de la Just Sons Studios (JSS). Incep sa ma amuz aducandu-mi aminte de Smara si glumita lui „Cum se scrie Jesus? GZz”. Fac in capul meu o noua gluma, in care imi imaginez ca asta e ortografia franceza si imi propun sa o fotografiez si s-o pun pe blog. Ei dragii mosului, aici fu greseala mea. Se pare ca aia mititei imbracati in bleumarin sunt fotosensibili, pentru ca cum o batut blitul peste firma, cum aud langa mine un „buna ziua” de ala care zice clar ca urmeaza ceva rau. Se pare ca nu ai voie sa faci poze in mall. Se pare ca este si un semn la intrare. Am zambit, am batut din pleoape, o mers. Am facut si o cacialma ca daca vrea, sterg poza, dar e foarte importanta pentru mine. O ajuns sa-si ceara el un pic scuze de la mine, sa-mi explice, foarte incoerent de altfel, ca e ok sa faci o poza amintire cu cineva drag in mall, dar in rest nu, magazinu’ nu. Am expirat aerul pe gura cu un pufnit evident rotindu-mi ochii in acelasi timp si scuturand din cap (=IS MAGAZINE PESTE TOT, VREI NU VREI, LE PRINZI IN POZA!!!). In tot timpul asta aveam o fantezie nebuna in care tipul face exces de zel ca se apropie un sezon de promovari acum in preajma Craciunului si-mi smulge aparatul din mana, il tranteste pe jos, il calca rasucit cu calcaiul, scuipa pe el si apoi tipa la mine „ALTA DATA SA NU TE PRIND CU CACATURI DE ASTEA!”. Nu era aparatul meu…si nici un pic din fantezie nu s-o concretizat. Am pus eu, in semn de protest, o amprenta pe obiectiv la sfarsit.

Reclame

decembrie 19, 2008 Posted by | kikirikimiki | , | Lasă un comentariu